A trecut ceva vreme de atunci, dar imi amintesc si acum cu placere de anii in care nu aveam nici un angajament, nici o obligatie, iar grijile erau departe. Nu am fost niciodata genul de pierde-vara, dar anii de liceu si primii ani de studentie au adus ceva aparte in felul meu de a fi. Au adus prietenii si multele momente placute petrecute alaturi de ei. Momente unice de care imi amintesc si acum cu mare drag.
Am colindat in studentie destui munti si am strabatut multe creste, insa Fagarasul nu am avut ocazia sa il strabat. Am petrecut insa o mini-vacanta frumoasa de cateva zile la poalele lui, alaturi de cativa prieteni dragi. O prietena avea o casuta de-a bunicilor intr-un satuc de langa munte si ne-a strans pentru cateva zile de relaxare si voie buna.
Nu am sa uit nicicand trezirile de dimineata pe acorduri de Vama Veche… “Vreau sa ma trezesc din somn intr-un pat de femeie frumoasa…” si alte melodii ce faceau deliciul intregului grup. Nu am sa uit nicicand serile de cantat la chitara si voia buna pe care o aveam cu totii pe atunci. Nu pot uita momentele de liniste in care stateam pe iarba cu fata in sus si ne uitam la nori si pasari. Si ne faceam planuri de viitor. Momente lipsite de griji in care ne simteam bine doar pentru ca eram cu totii.
Dar mai mult decat toate acestea, imi voi aminti mereu de acel apus de soare, de muntele disparand incet intr-un amurg rosu si de luna ce punea stapanire incet-incet pe tot ceea ce ne incornjura. Iar singurele noastre probleme erau formele fonetice ale unor cuvinte. Deh...era varsta fara de griji, varsta fara de regrete.
G., amintirea aceasta este pentru tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu