Insula din vis

Am avut dintotdeauna prieteni si am fost mereu o persoana apreciata de cei din jur. Poate de aceea este paradoxal ca ma consider o persoana singuratica. Imi place singuratatea, macar poate pentru o anumita perioada.

Simt de multe ori nevoia sa evadez, sa ma desprind de tot ceea ce inseamna viata mea acum si sa imi petrec o perioada determinata undeva departe, intr-un loc izolat. Apoi sa revin la viata normala, pentru a ma putea bucura de speranta unei noi evadari.

Visez la o insula. O insula pustie, daca mai exista asa ceva, unde sa fiu doar eu cu constiinta mea. O insula unde sa imi adun gandurile, sa le asez, unde sa imi fac noi sperante si vise. O insula doar a mea.

Si nu vreau ceva modern, cu servitori bronzati, iacht si avion personal. Dimpotriva. Visez la ceva simplu, lipsit de orice urma a tehnologiei din ultimul secol. O intoarcere la natura, bazata doar pe grija de supravietuire.

Poate ca nu este doar o intamplare ca am citit si recitit in copilarie “Doi ani de vacanta” de Jules Verne. Probabil ca este imaginea pe care o am si acum in minte, ascunsa undeva, in subconstient. Mi-am alimentat mai apoi imaginile cu “Cast Away”, revazut de multe ori, de fiecare data cu placerea primei vizionari. Din categoria supravietuire ma uit cu mare placere la Survivor (si m-am uitat chiar si la “Rataciti in Panama” – o clona mai putin reusita a Survivor). Iar ca lista sa fie completa, am trait cu sufletul la gura intamplarile celor din “Lost”, cel putin in primele sezoane, cu vizionari de nopti intregi. Si...poate ar trebui sa zbor mai mult cu avionul...

Scriind acest articol, imi dau seama ca am facut o mica pasiune pentru cartile si filmele in care este tratat, intr-un fel sau altul, subiectul “Robinson Crusoe”.

Dar visul ramane. Visul de a petrece o perioada singur, pe o insula pustie. Doar eu, cu gandurile mele.

Si intr-o oarecare masura, acest blog este insula mea. In lipsa uneia reale. Este locul in care imi pot ordona gandurile, imi pot rememora amintirile si imi pot face sperante pentru viitor. Este evadarea mea din cotidian. Cu toate ca nu am pornit de la inceput cu ideea asta, se pare ca am gasit “insula din vis”.

Cititorule, tu unde ai vrea sa evadezi?