In copilarie imi imaginam cererea in casatorie intr-un singur mod : pe o banca in parcul Herastrau, cu un copacel deasupra si inconjurati de flori. El in genunchi, oferind inelul. Ea pe banca, razand si spunand “DA”. Nu stiu de ce, dar mi se parea atunci cea mai romantica situatie.
Am crescut si, intre timp, am realizat ca o cerere romantica poate insemna mai mult decat atat. Iar aceasta lume are o multitudine de locuri si de situatii din care ne putem alege.
Iar cu timpul au venit si cererile in casatorie. Caci am avut parte nu de una, ci de doua! Ambele intr-o maniera cat se poate de romantica.
Una dintre ele s-a petrecut intr-o barca pe lacul din parcul Cismigiu. Sub o salcie care ne acoperea. El stand in genunchi si oferind inelul. Ea stand si primindu-l cu emotie. Si am reusit sa facem asta fara sa rasturnam barca.
Cealalta s-a petrecut la malul marii. Marea era destul de agitata si batea un vant puternic. Ea stand pe o stanca, langa mare. El stand in genunchi. Inelul era pus pe deget si avea sa nu mai plece de acolo niciodata.
Ambele cereri au avut raspuns afirmativ. Insa doar una din ele avea sa fie concretizata mai tarziu. Cea care trebuia sa fie... Cea care era sortita...
